marți, 14 decembrie 2010

vis

dimineata de duminica, vara, foarte devreme.
ma trezesc. privesc atent in jur. multe lumina.
dormi profund. iti ascult cateva minute respiratia regulata. ma linisteste sunetul ei. te privesc. bratul drept indoit iti acopera fruntea. parul scurt iti sta dezordonat pe crestet. oara ce visezi?
aud un zgomot cunoscut. zambesc. ma ridic usor din pat si sa ma indrept spre camera invecinata. in momentul in care ma zareste se ridica usor pe varfurile picioarelor si intinde manutele spre mine, razand. gangureste in timp ce pedaleaza tinandu-se de marginea patutului. ridic sticluta de lapte de pe jos, aruncata in semn de "m-am trezit!". o iau in brate si o strang usor la piept. puiul meu. ma intorc in pat. o asez pe pieptul meu si o privesc. rade frumos si se taraste incet spre tine. te prinde cu manutele de nas. te mangaie, asa cum numai ea stie. deschizi incet ochii si o privesti. o ridici deasupra capului si te joci cu ea. rade si da din picioruse. ii saruti palmele. puiul nostru.

te iubesc

sufletul meu azi

camp. dupa amiaza tarziu. ianuarie.

calc cu grija, dar ma scufund in noroiul pe jumatate inghetat.
cat vad cu ochii doar camp arat in dezordine, buruieni uscate. frig. din cand in cand cate o pala de vant rece. incerc sa ma orientez. caut apusul. un soare portocaliu, cu nori bine conturati...ceva. nimic. doar cer cenusiu.
un semn de viata mi-ar ajuta. un drum. o casa. o masina. nimic.
aud sunete in spatele meu. ma intorc brusc. nimeni. trebuie sa am grija.

decid sa pornesc. indiferent unde ajung, merg SPRE ceva. bocancii mi se incarca cu noroi. inaintez tot mai greu. incep sa obosesc. e frig. se intuneca.

as vrea sa fiu acasa.

joi, 25 noiembrie 2010

serios?

vrei sa imbatranim impreuna? sa te trezesti in fiecare dimineatza in bratele mele? sa ma saruti pana ma trezesc in fiecare dimineatza? sa ma intrebi pe jumatate adormit daca vin sa tin in brate? sa ma lasi sa iti port tricourile pe post de pijama? sa ma lasi sa dorm in locul tau, sa iti simt mirosul dupa ce pleci? sa ne tinem de mana in fiecare moment? sa fim cel mai pupacios cuplu de cate ori iesim in oras?

te iubesc, pui!

miercuri, 3 noiembrie 2010

atat

invatam incet sa traim unul cu celalalt. nelinistea a mai scazut putin. putin de tot.

ramane nevoia de incredere.

daca as simti ca ma crezi, ca esti sigur pe mine, as putea darama muntii pentru noi.
e ceva la mine ce te face sa ai rezerve, dubii. nu stiu unde gresesc. daca mi-ai spune ar fi usor. ce liseste ca sa ma crezi? ce te opreste sa ma vezi asa cum sunt de fapt? energia care o consum pentru a-ti aduce dovezi sau pentru a-ti combate temerile as putea sa o folosesc pentru a construi ceva pentru noi. bat pasul pe loc reconstruind zilnic un castel de nisip. vreau sa ma uit inainte. ce a fost, a fost. am inchis o usa si nu ma mai uit inapoi. viata mea incepe acolo unde ai aparut tu. hai sa construim ceva de aici.

esti parte din mine. sufar cand esti trist si sunt fericita cand zambesti.
zilele imi sunt pline de soare atunci cand ma trezesti cu un sarut. mi-e dor de tine in fiecare secunda in care nu imi esti alaturi.

te iubesc.

miercuri, 29 septembrie 2010

nou inceput

evenimente noi. intensitate maxima.

fericire. tristete. nesiguranta. zambet. neliniste.

TU esti EU in oglinda. reactiile tale sunt reactiile mele. ma vad in tine si nu mai stiu cum sa reactionez.

te simt trist, singur, temator, fara in credere in tine, in mine, in noi...
TREBUIE sa simti cat te iubesc. nu pot sa accept ideea ca nu realizezi ce insemni pentru mine. MA CUNOSTI, PUI!

eu te vreau langa mine ... imi lipsesti in fiecare moment ... te iubesc. sunt fericita cand te vad zambind strengareste. sunt linistita cand ma saruti usor pe frunte. esti parte din mine.

daca esti sigur de ceea ce simti ... tine-ma in brate in somn si totul va fi bine.

besc.

miercuri, 28 iulie 2010

tu

inainte de a pleca dimineata te apleci usor asupra mea si ma saruti. e atat de important pentru mine incat ma trezesc inainte de a aparea tu, ca sa ma asigur ca te simt si sa ma bucur de sarutul tau. e minunat sa imi incep ziua cu tine, cu buzele si mirosul tau.

in fiecare noapte dupa ce adormi, te mangai usor pe par. imi trec degetele peste fruntea ta si iti ascult respiratia. te tin in brate si imi lipesc buzele de umarul tau. ma simt acasa.

cantar

in sufletul meu exista cate o masura pentru fiecare om. in functie de importanta lui pentru mine masura e mai mare sau mai mica. toate sentimentele mele vis - a - vis de acea persoana se cantaresc cu acea masura. toate gesturile, vorbele si actiunile sale sunt cantarite asa.

e total incorect, dar acelasi gest facut de 2 persoane cu importanta diferita pentru mine vor avea asupra mea efecte diferite, vor produce sentimente de intensitati diferite.

duminică, 27 iunie 2010

cum stam?

nu vad sensul intrebarilor "cine e vinovat?" , "cu ce am gresit?". nu e nimic productiv in a cauta raspunsul lor. nimic constructiv. pe viitor, dupa ce se va asterne praful peste fostul NOI, am sa ma gandesc la asta. am sa incerc sa trag concluzii ce ma vor ajuta sa nu repet greselile sau sa vad din timp semnele. acum nu conteaza.
intrebarile de acum sunt "ce ar trebui sa fac?". nu ma refer aici la un "trebuie" moral sau corect, la unul care implica reguli, ci la unul care priveste spre viitorul meu. "ce ar trebui sa fac EU acum?". e un "ce sa fac eu?" in care includ obligativitatea. e clar ca trebui sa fac ceva. e clar ca EU nu pot sta in relatii gri, in care nu stiu niciodata ce urmeaza. nu pot trai cu senzatia ca fiecare gest imi va fi reprosat. nu imi pot controla atent fiecare vorba, pentru ca ulterior ea fi va fi rastalmacita.
mint. pot sa fac asta. pot sa o fac, dar nu vreau. nu vreau teama si nesiguranta in suflet in fiecare moment. nu vreau frustrare si neliniste. nu vreau. vreau un om pentru care sa pot face orice, convinsa fiind ca merita.
ce s-a intamplat cu NOI? unde ne-am pierdut? lupta orgoliilor a distrus totul in cale? energia mea de incerca din nou sa o iau de la inceput dupa fiecare dezamagire scade de la o zi la alta. fiecare discutie care ma indeparteaza de tine imi arata ca nu mai are sens sa incerc. senzatia ca bat la porti inchise e tot mai puternica. hmmm. sa fie adevarata povestea cu valul care ti se pune pe ochi atunci cand esti indragostit? am vazut eu in tine doar ceea ce doream? am vazut un barbat puternic si tandru, deschis si inteligent, intr-un om complexat si nesigur, care isi descarca frustrarile pe cei din jur? sa fie experientele tale nefericite un bagaj prea mare? sa fie varsta o mare bariera in calea curajului de a o lua de la inceput? esti blocat in trecut, fara vreo sansa de a-ti dori un viitor.
incercand sa construiesc ceva alaturi de tine simt ca trag dupa mine un munte de regrete si temeri, pe care le-ai acumulat din relatiile anterioare. te pierd tot mai des in toate detaliile astea. ma transform incet intr-un nou regret al tau.
cu fiecare pas facut inainte in timp simt ca fac un pas in spate in relatia cu tine. ma retrag incet. locul meu nu e aici. simt ca merg in paralel cu trecutul cuiva, in loc sa fiu o parte a prezentului.
nu sunt o parte a vietii tale.
plec incet - incet. ma desprind. ma rup. nu am ce cauta aici. nu am ce gasi. plec.


a fost frumos. iti multumesc pentru diminetile in care ma trezeam zambind, in care imi era suficient sa te tin in brate pentru a simti fericirea la maxim. senzatia de a fi iubita a fost minunata. ai fost un iubit perfect. cand adormeai in bratele mele si te mangaiam erai totul pentru mine. as fi vrut sa pastrez pentru intotdeauna sentimentul de liniste si fericire. dorinta de a te atinge si de a-ti simti mirosul ma facea sa ma simt vie. era totul atat de intens...

marți, 22 iunie 2010

mi-e dor

tanjesc dupa tine. caut imbratisarea ta, mangaierile, sarutul. vreau sa ma trezesc din nou fericita. vreau sa ma imbat din nou cu mirosul tau. mi-e dor de zambetul si de soaptele tale.

nu mai esti.

joi, 3 iunie 2010

azi

hibernez in intuneric. mi-e frig. sunt obosita.
simt ca pasesti pe varfuri, ca sa nu ma trezesti. te apropi. ma mangai usor pe obraz. te privesc printre gene cum zambesti. ma saruti pe frunte si apoi pleci.
mi-ai inseninat ziua. zambesc si iti spun in gand ca te iubesc.
fiecare gest al tau conteaza. fiecare cuvant lasa o urma.
azi sunt fericita.

forgive

http://www.youtube.com/watch?v=yRPeJGWzPvA&feature=related

vineri, 21 mai 2010

because

fiecare postare e o fotografie a sufletului meu intr-un anumit moment. suma lor sunt eu.

risipa de durere

durere, frustrare, neliniste....toate adunate in sufletul meu. tanjesc dupa zilele in care te simteam aproape, in care eram parte din tine. te regasesc in fiecare particica din mintea mea, dar ACUM prezenta ta ma doare. nu inteleg ce se intampla. ce s-a schimbat? unde esti TU, cel pe care il iubesc? de ce te ascunzi?

ma doare sufletul cand imi amintesc cat de fericita eram cand ma trezeam inspirand mirosul parului tau si te tineam in brate cand dormeai. acum deschid incet ochii si ma gandesc cu teama ca te-am pierdut. ma respingi.

nu m-am schimbat. simt in continuare nevoie sa te mangai, dar acum gestul mi se opreste in aer, agatat in intrebarea "oare ii mai place atingerea mea?" mi-e dor de mirosul pielii tale, de gustul buzelor tale, mi-e dor de TINE.

nu stiu ce se intampla. am nevoie de un raspuns. nu pot trai asa.

te comporti ca si cand acum ai incepe sa ma cunosti si ti-ai da seama ca de fapt nu sunt ceea ce iti doresti. nu te poti ascunde dupa scuza imaturitatii mele.

nu ma mai vrei? nu mai contez? nu pe mine ma cautai? nu mai simti nimic?

da-mi un raspuns, oricare ar fi el. pot face fata deciziei tale, oricare ar fi ea.
daca nu poti accepta iubirea mea spune-mi ca vrei sa plec. daca nu te fac fericit goneste-ma.
daca ma vrei accepta-ma si lasa-ma sa te iubesc.

esti in fiecare celula din corpul meu. esti parte din mine. o parte din mine ma respinge. nu ma pot rupe in doua. nelinistea imi macina sufletul - uneori se rup bucati mici, alteori mai mari. durerea difera de la moment la moment.

stiu ca nu e usor sa porti povara iubirii cuiva, stiu ca uneori asta sufoca, dar atat de putini dintre noi au norocul sa fie cu adevarat iubiti macar o data in viata..........

sâmbătă, 8 mai 2010

twister

fiecare celula din mine simte relativitatea absoluta. STIU ca nimic nu e clar, sigur, definitiv, delimitat....in fiecare secunda ceva se schimba. nu avem puterea de a controla evolutia lucrurilor. depinde mult prea putin de noi. putem influenta, pana la un punct, dar decizia finala nu ne apartine.
cat de putine poti cunoaste si intelege? cat este realitate si cat imaginatie? ma intreb uneori daca ceea ce am retinut eu s-a intamplat sau a fost doar inchipuirea mea. ceea ce am simtit in ceilalti a fost doar impresia mea? a fost doar ceea ce doream eu sa fie? cum iti scoti din suflet senzatia ca lucrurile iti scapa printre degete? ce trebuie sa faci pentru a avea, macar pentru o clipa, sentimentul ca vezi si simti lucrurile, asa cum sunt ele in realitate?

tanjesc dupa pamant stabil sub picioare, dupa un moment in care totul e clar.

joi, 8 aprilie 2010

TU

deschid incet ochii. semintuneric. mirosul dulceag al pielii tale fierbinti ma invaluie. imi plimb usor degetele prin parul tau si te mangai pe frunte. ma strangi in brate si zambesti in somn.

as vrea sa pot opri timpul, sa inghet clipa. ma imbat cu fericirea care o simt. umplu fiecare coltisor din sufletul meu cu ea. ma voi hrani cu ea in zilele cand nu voi vedea sensul vietii.

vreau sa pastrez doar pentru mine tot ce simt. daca as pune in cuvinte sentimentul as pierde ceva din el. fiecare faramita din fericirea ce o simt e o bucata din mine. TU esti o parte din EU.

miercuri, 7 aprilie 2010

more than feelings

hibernez voluntar. imi induc perfect constient o stare de amorteala a sufletului. functionez in safe mode. refuz sa ma implic. nu controlez in totalitate procesul, motiv pentru care unele sentimente ajung pana la mine. totusi, pun o limita. e mai sigur asa. incorect fata de mine, dureros de indiferent, dar....mai sigur.
daca as crede macar pentru o clipa ca cineva e dispus sa arunce totul in joc, as risca. caut un echilibru intre ceea ce primesc si ceea ce sunt dispusa sa ofer. plusez un 50%, pt ca imi da un sentiment de implinire, dar pastrez si pentru mine o parte.
sunt fericita? evit ganduri de genul asta, cel putin acum. mi-e teama sa recunosc ... fericirea mea depinde de altii. nu imi sunt suficienta. am nevoie de cineva prin care sa ma implinesc. cei carora le pun in carca povara fericirii mele ar putea sa nu fie dispusi sa o accepte. nu e de datoria lor sa se ridice la nivelul asteptarilor mele. nu e vina lor ca nu accept greseli, ca iert, dar nu uit.
nu ma pot multumi cu partener, bani, casa...vreau mai mult. vreau sa apartin si sa contez.
ce ma face fericita? un amalgam de senzatie de utilitate, incredere, daruire totala, renuntare de sine, gesturi mici, liniste, senzatia de "acasa"...

marți, 30 martie 2010

aroma demagirii

traiesc pentru a simti. in mine sentimentele au gust si produc senzatii fizice.

dezamagirea are un gust salciu, insotit de greata, dureri de cap si inevitabilul "de ce??". incerc sa o evit, dar se prelinge in jurul meu lipicioasa si verzuie.

ma recunosc invinsa cu propriile arme cand trebuie sa admit ca "traiesc pentru a simti" include si dezamagirea. face parte din mine, din curba care, in functie de apropierea de una dintre cele doua axe ma face sa traiesc. evitand fluctuatiile te indrepti spre liniaritate. pot accepta asta?

fata curajoasa a personalitatii mele iese incet din ungherul ei si imi arata trendul ascendent al curbei....e un profil vechi. A FOST. azi...trebuie sa cobor cat mai repede la punctul minim pentru a putea reveni peste zero. in mintea mea se invarte obsesiv un "pacat" plin de regret.

ma doare sufletul.

compromis cu C bolduit

decizia de a propune o solutie de compromis pt ambele parti are in spate o teama de refuz. vrei o solutie, dar nu in conditiile date. nu poti ceda atat de mult. nu mai ai la ce renunta. nu vrei negociere. vrei doar sa arati unde e limita ta. iti doresti ca partea adversa sa accepte, pt ca are sens.

cand raspunsul primit e negativ iti regreti intentia initiala. iti datorai inca o incercare, dar...te intristeaza faptul ca nu a fost apreciata la adevarata ei valoare cererea. faci abstractie de orgoliu si de idee ca tu ai fost cel care a mai facut o incercare. mandria nu e un subiect de discutie aici. esti impacat pentru ca ai mai incercat odata. ai fi regretat daca nu o faceai.

cand raspunsul e pozitiv rezultatul te doare. ai fi dorit totul, nu jumatati de masura. ceea ce primesti cand insisti nu are valoarea unei victorii, ci a unui semiesec.

si totusi....de ce propui compromisul? e o ultima incercare timida de salvare a ceva ce crezi ca ar putea merita. esti perfect constient de faptul ca ambitia si orgoliul clelilalte parti nu ar permite ca propunerea sa vina din acea directie. oricat de puternica ar fi dorinta, bariera mandriei e prea puternica. iti spui atunci "ok, nu am ce pierde". totusi, indiferent care ar fi raspunsul , pierzi ceva. pierzi de doua ori. pentru inceput pierzi o victorie completa, apoi pierzi prin senzatia de superioritate oferita celeilalte parti.

MERITA?

joi, 25 martie 2010

bariera de comunicare

bineinteles ca stiam de existenta ei. o intalnisem des. nu mi-a fost niciodata clar daca sunt eu cauza ei principala, dar am avut de multe ori senzatia ca cei din jur habar nu au despre ce vorbesc. dar de aici si pana la a nu putea sa spun ceea ce vreau.....
nu pot. formulez in gand. aleg cu grija cuvintele. caut posibilele sensuri ascunse, le elimin prin reformulari....si spun. din stadiul de gand la cel de idee enuntata schimb sensul. o fac involuntar. ma ascund dupa cuvinte, pun bariere. nu ma pot pune de acord cu mine. nu imi pot accepta ideea. incerc apoi sa dezvolt, in speranta ca sensul dorit se va citi printre randuri. in loc sa clarific ma pierd in cuvinte. obosesc. mi-as dori sa citeasca ceilalti ce simt, de fapt. sa vada ei ceea ce nu sunt eu in stare sa spun. de ce nu reusesc sa ma cunoasca asa cum sunt de fapt? de ce nu vad dincolo de cuvintele mele? eu nu sunt ceea ce spun, ci ceea ce simt!
uneori simt atat de mult incat ma doare sufletul. e o durere fizica surda, care imi consuma mare parte a energiei si ma oboseste. daca as putea sa spun macar o parte m-as elibera. ar fi ca si cum as elibera o turma de bizoni inchisi intr-un tarc mult prea mic. zbaterea si disperarea lor s-ar risipi.

pierdut incredere. o declar nula

pot oferi totul celor care merita. eu stiu asta si ma astept sa o intelega si ei. cu toate astea, ei vad altfel lucrurile. e ciudat. increderea se castiga greu si se pierde foarte usor, clar, dar....parca ar trebui sa ai un motiv ca sa o pierzi, nu? nu poti pur si simplu sa spui "nu mai am incredere pt ca nu mai pot" sau "nu mai am incredere pt ca mie mi se pare ca..."
am investit atat de mult....am incercat atat de mult....am sperat.....am vrut.....
pana unde merge lipsa increderii? de cate dovezi e nevoie? cum poti dovedi ca esti asa cum spui? de ce nu crede nmeni cand spui "asta vreau! asta sunt!"? de ce se presupune ca, de fapt, iti doresti altceva? de ce ai minti si ai avea o agenda ascunsa?
daruind te construiesti pe tine. te imbogatesti sufleteste cu bucuria celor care primesc. nu astepti nimic in schimb. nu ceri nimic. esti fericit sa oferi. dar cand oferi si darul tau e studiat atent ca nu cumva sa fie calul troian ai o senzatie e gol si singuratate....de rece si intuneric.