luni, 19 septembrie 2016

nu pot sa iert

Stiu ca nu exista relatii perfecte. Exista momente bune si oameni care fac eforturi. Cu toata istoria noastra in spate nu ma asteptam sa fie totul lapte si miere. Era clar ca vor exista probleme si neintelegeri. Mi-am dorit enorm sa te bucuri cu mine. In momentul in care am aflat de sosirea copilului totul a prins culoare. Dintr-o data lucrurile se puteau schimba. Eram bucuroasa si speriata. Imi doream atat de mult sa ma iei fericit in brate si sa imi spui ca totul o sa fie bine! As fi dat orice sa te aud povestind zambind despre copilul ce urma sa ni se nasca. Am venit spre tine asteptand asta si am primit un " eu niciodata nu mi-am dorit copii. Nici pe cei care ii am deja nu i-am vrut, dar m-am trezit cu ei. Oricum, acum nu e momentul potrivit pentru un copil". Imaginea de tata bun si bland s-a naruit rapid. Tanjeam sa te vad ca saruti burta in crestere si ii povestesti copilului cum e lumea din afara. In loc de asta au fost luni de raceala si atmosfera tensionata. Te-am urat pentru ca nu l-ai dorit. In acele momente l-am ales pe el in defavoarea ta, fara urme de indoiala. Mi-as fi dorit sa nu trebuiasca sa aleg. Am inteles ca nu esti capabil de dragoste de tata. Credeam ca asta se intampla doar in filme, ca e normal sa fim toti complet indragostiti de copiii nostri. Din lunile care au urmat imi amintesc un moment care imi va ramane intiparit in minte pentru totdeauna: Vazand ca nu il vrei si nu iti doresti sa te implici in viata lui te-am lasat sa faci cum consideri tu. Nu te-am presat sa faci nimic legat de el. Nu ai schimbat scutece, nu l-ai hranit, nu l-ai plimbat, nu l-ai adormit. Vedem cum pierzi momente unice in viata lui, dar erai incapabil sa realizezi asta. Intr-o noapte s-a trezit si a plans cateva minute, pentru ca i se infundase nasul si nu putea sa suga. Dormeam langa el si l-am luat imediat in brate. In timp ce il leganam am scos din sertar batista bebelusului. Nu e mare filosofie utilizarea ei, dar e infinit mai usor cand doua persoane fac asta in loc de una. Ti-am auzit pasii pe el si m-am luminat la ideea ca l-ai auzit si vrei sa vezi cu ce poti ajuta. Am zambit gandindu-ma ca iti pasa. Ai intrat brusc in incapere tipand " bagi toate prostiile in tine si îmbolnăvești copilul" ( aluzie la faptul ca era alaptat si eu ma hraneam normal, nu cu carne fiarta si salata, cum considerai tu ca ar trebui). Apoi ai iesit, trantind usa. M-a durut incredibil reactia ta. Am deschis usa in urma ta si ti-am spus " daca iti pasa de copil ma intrebai ce s-a intamplat si cu ce poti sa ma ajuti, in loc sa strigi si sa pleci". Am inchis usa, am linistit copilul si m-am culcat. Am realizat atunci ca nu ma voi baza niciodata pe tine ca si tata. Niciodata.