cum stam?

nu vad sensul intrebarilor "cine e vinovat?" , "cu ce am gresit?". nu e nimic productiv in a cauta raspunsul lor. nimic constructiv. pe viitor, dupa ce se va asterne praful peste fostul NOI, am sa ma gandesc la asta. am sa incerc sa trag concluzii ce ma vor ajuta sa nu repet greselile sau sa vad din timp semnele. acum nu conteaza.
intrebarile de acum sunt "ce ar trebui sa fac?". nu ma refer aici la un "trebuie" moral sau corect, la unul care implica reguli, ci la unul care priveste spre viitorul meu. "ce ar trebui sa fac EU acum?". e un "ce sa fac eu?" in care includ obligativitatea. e clar ca trebui sa fac ceva. e clar ca EU nu pot sta in relatii gri, in care nu stiu niciodata ce urmeaza. nu pot trai cu senzatia ca fiecare gest imi va fi reprosat. nu imi pot controla atent fiecare vorba, pentru ca ulterior ea fi va fi rastalmacita.
mint. pot sa fac asta. pot sa o fac, dar nu vreau. nu vreau teama si nesiguranta in suflet in fiecare moment. nu vreau frustrare si neliniste. nu vreau. vreau un om pentru care sa pot face orice, convinsa fiind ca merita.
ce s-a intamplat cu NOI? unde ne-am pierdut? lupta orgoliilor a distrus totul in cale? energia mea de incerca din nou sa o iau de la inceput dupa fiecare dezamagire scade de la o zi la alta. fiecare discutie care ma indeparteaza de tine imi arata ca nu mai are sens sa incerc. senzatia ca bat la porti inchise e tot mai puternica. hmmm. sa fie adevarata povestea cu valul care ti se pune pe ochi atunci cand esti indragostit? am vazut eu in tine doar ceea ce doream? am vazut un barbat puternic si tandru, deschis si inteligent, intr-un om complexat si nesigur, care isi descarca frustrarile pe cei din jur? sa fie experientele tale nefericite un bagaj prea mare? sa fie varsta o mare bariera in calea curajului de a o lua de la inceput? esti blocat in trecut, fara vreo sansa de a-ti dori un viitor.
incercand sa construiesc ceva alaturi de tine simt ca trag dupa mine un munte de regrete si temeri, pe care le-ai acumulat din relatiile anterioare. te pierd tot mai des in toate detaliile astea. ma transform incet intr-un nou regret al tau.
cu fiecare pas facut inainte in timp simt ca fac un pas in spate in relatia cu tine. ma retrag incet. locul meu nu e aici. simt ca merg in paralel cu trecutul cuiva, in loc sa fiu o parte a prezentului.
nu sunt o parte a vietii tale.
plec incet - incet. ma desprind. ma rup. nu am ce cauta aici. nu am ce gasi. plec.


a fost frumos. iti multumesc pentru diminetile in care ma trezeam zambind, in care imi era suficient sa te tin in brate pentru a simti fericirea la maxim. senzatia de a fi iubita a fost minunata. ai fost un iubit perfect. cand adormeai in bratele mele si te mangaiam erai totul pentru mine. as fi vrut sa pastrez pentru intotdeauna sentimentul de liniste si fericire. dorinta de a te atinge si de a-ti simti mirosul ma facea sa ma simt vie. era totul atat de intens...

mi-e dor

tanjesc dupa tine. caut imbratisarea ta, mangaierile, sarutul. vreau sa ma trezesc din nou fericita. vreau sa ma imbat din nou cu mirosul tau. mi-e dor de zambetul si de soaptele tale.

nu mai esti.

azi

hibernez in intuneric. mi-e frig. sunt obosita.
simt ca pasesti pe varfuri, ca sa nu ma trezesti. te apropi. ma mangai usor pe obraz. te privesc printre gene cum zambesti. ma saruti pe frunte si apoi pleci.
mi-ai inseninat ziua. zambesc si iti spun in gand ca te iubesc.
fiecare gest al tau conteaza. fiecare cuvant lasa o urma.
azi sunt fericita.

forgive

http://www.youtube.com/watch?v=yRPeJGWzPvA&feature=related