marți, 14 decembrie 2010

vis

dimineata de duminica, vara, foarte devreme.
ma trezesc. privesc atent in jur. multe lumina.
dormi profund. iti ascult cateva minute respiratia regulata. ma linisteste sunetul ei. te privesc. bratul drept indoit iti acopera fruntea. parul scurt iti sta dezordonat pe crestet. oara ce visezi?
aud un zgomot cunoscut. zambesc. ma ridic usor din pat si sa ma indrept spre camera invecinata. in momentul in care ma zareste se ridica usor pe varfurile picioarelor si intinde manutele spre mine, razand. gangureste in timp ce pedaleaza tinandu-se de marginea patutului. ridic sticluta de lapte de pe jos, aruncata in semn de "m-am trezit!". o iau in brate si o strang usor la piept. puiul meu. ma intorc in pat. o asez pe pieptul meu si o privesc. rade frumos si se taraste incet spre tine. te prinde cu manutele de nas. te mangaie, asa cum numai ea stie. deschizi incet ochii si o privesti. o ridici deasupra capului si te joci cu ea. rade si da din picioruse. ii saruti palmele. puiul nostru.

te iubesc

sufletul meu azi

camp. dupa amiaza tarziu. ianuarie.

calc cu grija, dar ma scufund in noroiul pe jumatate inghetat.
cat vad cu ochii doar camp arat in dezordine, buruieni uscate. frig. din cand in cand cate o pala de vant rece. incerc sa ma orientez. caut apusul. un soare portocaliu, cu nori bine conturati...ceva. nimic. doar cer cenusiu.
un semn de viata mi-ar ajuta. un drum. o casa. o masina. nimic.
aud sunete in spatele meu. ma intorc brusc. nimeni. trebuie sa am grija.

decid sa pornesc. indiferent unde ajung, merg SPRE ceva. bocancii mi se incarca cu noroi. inaintez tot mai greu. incep sa obosesc. e frig. se intuneca.

as vrea sa fiu acasa.