vineri, 4 aprilie 2014

adaptare

m-am adaptat. cred ca asa se numeste ceea ce fac acum: nu explic, nu spun ce simt, ce mi-as dori, ce ma deranjeaza. nu ma gandesc la lucrurile care mi se intampla. de fapt, evit sa sa ma gandesc la asta. mi-e teama de concluzia la care as putea ajunge. respir, mananc, dorm, ma bucur de soare, dar nu ma gandesc la nimic. cine a zis ca "fericit cei saraci cu duhul", stia ce vorbeste. observ, dar nu analizez. nu MA analizez. elimin astfel riscul. obisnuiam sa cred ca situatia din care iesi fara sa simti nimic a fost traita degeaba. acum consider ca asta un avantaj. lipsa sentimentelor duce oare la cinism?