marți, 30 martie 2010

aroma demagirii

traiesc pentru a simti. in mine sentimentele au gust si produc senzatii fizice.

dezamagirea are un gust salciu, insotit de greata, dureri de cap si inevitabilul "de ce??". incerc sa o evit, dar se prelinge in jurul meu lipicioasa si verzuie.

ma recunosc invinsa cu propriile arme cand trebuie sa admit ca "traiesc pentru a simti" include si dezamagirea. face parte din mine, din curba care, in functie de apropierea de una dintre cele doua axe ma face sa traiesc. evitand fluctuatiile te indrepti spre liniaritate. pot accepta asta?

fata curajoasa a personalitatii mele iese incet din ungherul ei si imi arata trendul ascendent al curbei....e un profil vechi. A FOST. azi...trebuie sa cobor cat mai repede la punctul minim pentru a putea reveni peste zero. in mintea mea se invarte obsesiv un "pacat" plin de regret.

ma doare sufletul.

Un comentariu:

  1. de ce??
    de ce nu?
    cine stie ce ti se pregateste si trebuie sa ai rodajul facut! :)

    RăspundețiȘtergere