miercuri, 3 noiembrie 2010

atat

invatam incet sa traim unul cu celalalt. nelinistea a mai scazut putin. putin de tot.

ramane nevoia de incredere.

daca as simti ca ma crezi, ca esti sigur pe mine, as putea darama muntii pentru noi.
e ceva la mine ce te face sa ai rezerve, dubii. nu stiu unde gresesc. daca mi-ai spune ar fi usor. ce liseste ca sa ma crezi? ce te opreste sa ma vezi asa cum sunt de fapt? energia care o consum pentru a-ti aduce dovezi sau pentru a-ti combate temerile as putea sa o folosesc pentru a construi ceva pentru noi. bat pasul pe loc reconstruind zilnic un castel de nisip. vreau sa ma uit inainte. ce a fost, a fost. am inchis o usa si nu ma mai uit inapoi. viata mea incepe acolo unde ai aparut tu. hai sa construim ceva de aici.

esti parte din mine. sufar cand esti trist si sunt fericita cand zambesti.
zilele imi sunt pline de soare atunci cand ma trezesti cu un sarut. mi-e dor de tine in fiecare secunda in care nu imi esti alaturi.

te iubesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu