joi, 25 iulie 2013

oare am nimerit calea? oare am intrat pe fagasul potrivit? mi-ar placea sa cred asta, dar un atat de mic procent din inima simte asta, incat nu merita luat in calcul. explicatia trebuie sa fie alta. oscilez intre "ne-am indepartat suficient incat sa imi pese mai putin, deci sa iau lucrurile mai usor" si "imi folosesc cea mai mare parte e energie pentru alte subiecte si nu mai simt, de fapt, realitatea si nu mai percep a doua ta viata, pe care o traiesti in paralel" nici nu cred ca adevaratul motiv este relevant. conteaza mai mult linistea asta, calmul palpabil. asta sa fie relatia spre care ar trebui sa tind? asta sa fie ceea ce in mod normal exista sub denumirea de "oameni care se inteleg"? s-a dezvoltat excesiv acea fata a personalitatii mele care evita conflictele si prefera imaginea de suprafata profunzimii. am invatat sa nu mai am curiozitati referitoare la motivele tristetilor tale sau la gandurile care te framanta. persista, totusi,o parere de rau: ai pierdut o parte a importantei pe care ti-o acordam.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu